Augustin Horch a inceput productia de vehicule impreuna cu Karl Benz pana in 1899, and a inceput sa construiasca masini doar sub numele sau, August Horch & Cie. In 1909 acesta, dupa o disputa cu asociatii lui, si-a infiintat o noua companie, Audi, care reprezinta traducerea numelui sau in Latina, cu taote acestea, productia masinilor Horch a continuat si fara fondatorul sau.
In 1935 Horch introduce modelul 850, care avea montat un motor de 5 litri in 8 cilindri in linie. Versiunea cu ampatament scurt, modelul 853 a devenit foarte popular atat datorita luxului oferit cat si datorita pretului competitiv
Ca multi producatori ai acelei vremi, Horch oferea masinile cu sau fara caroserie, astfel cumparatorul avea posbilitatea sa apeleze la o firma specializata in productia de caroserii. Printre firmele care au construit caroserii pentru masinii Horch a fost si Voll & Ruhrbeck.
In 2009 un Horch 853 Voll & Ruhrbeck Sport Coupe a castigat Best of Show la Pebble Beach Concours d'Elegance.
La primul show auto de dupa incheierea Primului Razboi Mondial si anume Paris Auto Salon, Marc Birkigt a lansat un nou model de lux, H6. Pentru cativa ani, rafinamentul si calitatea de care se bucura Hispano Suiza, a ramas inegalabil.
In timpul razboiului, Hispano Suiza a aprovizionat armata cu peste 50000 de motoare V12 pentru avioanele de lupta. Pentru noul model, Birkigt s-a gandit sa foloseasca acel motor V12, dar in urma unor teste a ajuns la concluzia ca doar jumatate din acel motor (6 cilindri in linie) este suficient pentru a propulsa noua masina. Avea o capacitate cilindrica de peste 6.5 litri si un singur arbore cu came.
Pentru blocul motor a fost folosit aluminiu, pentru a reduce greutatea motorului. In blocul motor, 6 tuburi separate de otel, formau cilindrii. Arborele cu came punea in functiune valvele, care erau pozitionate vertical. Aceasta instalare era neconventionala si se puteau strica usor valvele, dar Birkigt era increzator in a o folosi, deoarece nu a dat niciodata gres la motoarele de avioane V12.
A fost construit in Paris, iar mai apoi si in Republica Ceha. Hispano Suiza H6, oferea lux, viteza si rafinament. Dintre competitorii acestei masini ca Rolls Royce, Bentley and Isotta Fraschini, niciuna nu oferea toate cele 3 caracteristici, ci doar una sau doua. Abia in anii `20 a aparut un producator de masini care putea concura cu H6. Acest pachet de dotari nu era tocmai ieftin, astfel incat H6 era cea mai scumpa masina europeana disponibila la acea vreme. In 1922, o varianta putin mai puternica a inlocuit H6, aceasta a fost H6B, iar in 1924, H6C cu motor de 8 litri a fost adaugata in linia de productie Hispano Suiza.
H6B este una dintre masinile Hispano care au fost carosate de Labourdette pana in 1925. Una dintre ele a fost comandata de Suzanne Deutsche de la Meurthe in 1922, iar dupa achizitie nu se mai stie nimic de masina pana la reaparitia ei in anii 1970. La acea vreme era detinuta de un membru al familiei Labourdette, care apoi a vandut-o unui colectionar francez. De atunci, a fost reconditionata in totalitate la conditia initiala, iar astazi se spune ca este singurul Hispano Suiza care are caroseria originala Labourdette Skiff. Aceasta masina a castigat concursul de eleganta din 1972, primind titlul de "Best of Show", iar in 1989, un exemplar similar a castigat acelasi titlu.
Se afla in continuare in conditii foarte bune, participand regulat la Monterey, in cadrul concursului de eleganta.
Bugatti type 55 e una din cele mai frumoase masini sport construite vreodata. Acest model a influentat designeri din toata lumea, masina in sine fiind un adevarat obiect de arta.
Au fost construite cam 40 de masini din acest model, folosind surplus de componente de la modele Bugatti nereusite. Sasiul a fost preluat de la Bugatti Type 47 iar motorul de la Bugatti Type 51 Grand Prix. Unele Type 55 aveau caroseria construita de oameni cunoscuti in acest domeniu, dar roadsterul fara usi a fost construit la fabrica din ALsace.
Motoarele sunt complexe si au nevoie de o ingrijire permanenta si costisitoare, dar fiecare type 55 este pretuit ca o opera de arta dar si ca o masina pe care o poti conduce la ocazii speciale sau la evenimente speciale.
O replica a modelului a fost construita in 1970 de Xavier Chapelle si e posibil sa fi fost mai mult replici pe sosea decat cele reale, dar la ridicare capotei iti dadeai seama imediat care e o replica si care nu.
Au fost construite cam noua mii de masini Bugatti si toate au fost opere de arta. Carlo Bugatti, un faimos artist din Milano a avut doi fii: Rembrandt, un sculptor faimos si Ettore pe care intuitia asupra mecanicii l-a dus la crearea acestei masinii exceptionale.
Fiecare Bugatti imbina frumusete si eleganta si este un obiect de arta finisat manual, o sculptura kinetica.
Henry Royce, probabil nu a vrut neaparat sa creeze "Cea mai buna masina a luumii" cand a proiectat Rolls Royce Silver Ghost. Ceea ce a vrut era sa inlocuiasca vechiul motor in 6 cilindri "Thirty", cu ceva mult mai de incredere, mai rafinat si mai silentios.
Dupa constructia cu succes a acestei masini, prezentata la Olympia Motor Show, si numita Silver Ghost, a devenit cea mai rezistenta in timp alaturi de Ford Model T (iar mai tarziu VW Beetle si Mini), si cu siguranta cea mai faimoasa masina de lux din istorie. Ramane si in zilele noastre cea mai dorita masina de colectionarii de modele antice.
Rolls Royce a fost fondata in Manchester in 1904, de catre Charles S. Rolls si Mr Royce, a carui experienta era in constructia de macarale electrice.
Productia initiata a implicat o varietate de masini de diferite marimi, cu doi, trei, patru si sase cilindri.
Silver Ghost a fost renumita pentru atentia la detalii si silentiozitatea motorului. Cilindri erau pozitionati in doua blocuri a cate trei, eliminand garniturile si sansele ca acestia sa explodeze. Caracteristicile masini includeau pompa de ulei, un sistem electric care chiar functiona si un carburator precis asemanat cu calitatea unui ceas elvetian. Siguranta masinii, pe vremea cand trasurile fara cai erau orice dar nu sigure, era legendara.
Aceasta a fost dovedita cand o masina Silver Ghost a parcurs distanta de 24000 km, sub observatia Clubului Royal Automobile, primind note maxime. Patru ani mai tarziu la cursa London-Edinburgh-London, un Silver Ghost a reusit remarcabila performanta de a parcurge intreaga distanta in trepta de viteza cea mai mare la un consum mediu de 12.3 litri/100 de km.
Motorul de 7 litri producea o putere de 48 de cai putere la o rotatie de 1500 rpm, atingand o viteza maxima de 80 km/h.
Sasiul unui Silver Ghost costa 985 de lire, aproximativ 5000 $ la acea vreme, peste 5 ori mai mult decat castiga un profesionist intr-un an, ceea ce facea ca masina sa fie pentru clasici si nu pentru intreaga masa de populatie.
Datorita succesului pe care l-a avut, firma s-a mutat la o fabrica mai spatioasa in Derby in 1908, totodata fiind luata decizia de a construi doar acest model, si asa au facut pentru urmatorii 17 ani.
Prima schimbare mecanica la Rolls Royce Silver Ghost a avut loc in 1909, cand a fost crescuta capacitatea cilindrica pana la 7.4 litri, iar cutia de viteze in 4 trepte a fost schimbata cu una in doar 3 trepte.
In 1911, Rolls Royce a pregatit o masina pentru cursa London Edinburgh, avand compresia de 3.5:1 fiind marit carburatorul, ajungand astfel la 58 cai putere. In 1913, au revenit la cutia in 3 trepte.
Acesta a fost anul in care Rolls Royce a atins viteza maxima de 128 km/h, un cabrio avand greutatea redusa, a carui caroserie a fost construita de Austrian Alpine Trials, castigand cursa London Edinburgh. Aceasta masina a supravietuit, iar de curand i-a fost schimbat proprietarul in urma unei licitatii din Florida, fiind vanduta la pretul de 1.300.000 de dolari, chilipir in comparatie cu pretul altor doua modele, nu la fel de cunoscute care au fost vandute cu 2.005.000 respectiv 2.600.000 de dolari.
Wilhelm Maybach era un designer de motoare german, care a primit calificativul de "regele constructorilor".
Una dintre marile sale creatii este faimosul model Maybach Zeppelin, care face parte din linia de masini de lux internationala, o superba masina cu motor in 12 cilindri care a fost construita in diferite versiuni intre anii 1930 si 1937.
Maybach Zeppelin DS 8, modelul anului 1932, cu numar de sasiu 1387, detinuta astazi de catre muzeul Mercedes-Benz, este una dintre aceste limuzine. Caroseria a fost complet reconditionata de Spohn in Ravensburg. Acesta este cabriolet cu patru usi, ampatament lung si mult spatiu interior ce confera un confort sporit, accentuat si de scaunele imbracate in piele. De remarcat este faptul ca motorul de 8 litri, V12 este in stare foarte buna, neavand nevoie de reconditionare. Produce 200 CP la 3200 rpm, propulsand masina pana la o viteza maxima de 170 km/h.
Caracteristicile de manevrabilitate umplu inimile oamenilor de entuziasm chiar si in zilele noastre. Avand lungimea ampatamentului de 3735 mm, greutate ridicata si suspensii hidraulice rigide, masina este foarte usor de condus.
Transmisia sincronizata era si atunci o problema, deoarece soferul trebuia sa apese de doua ori ambreiajul pentru a schimba viteza, de aceea Maybach a venit cu o solutie. Ambreiajul este folosit doar pentru a porni, opri masina si pentru marsalier in timp ce pentru schimbarea vitezelor au fost montate pe volan doua manete.
Aceasta superba masina, noua, costa in jur de 12.000 de dolari, acum putand fi achizitionata la un pret de 1.45 milioane de dolari.
Specificatii tehnice:
Motor: V12 60ยบ
Capacitate cilindrica: 8 litri (7922 cc)
Puterea: 200 CP(149 kw) @3200 rpm
Viteza maxima 170 km/h
Tractiune: spate
Dimensiuni (lungime, latime si inaltime): 5520/1820/1900
Traction Avant alias 11CV, 15CV sau Big Fifteen a fost un automobil de lux produs dee Citroen intre anii 1934 - 1957, in 760.000 de exemplare. Traction Avant, in limba franceza inseamna tractiune fata, si a fost printre cele mai de succes masini ale anilor '30.
Designerul luo Traction Avant este Andre Lefebvre si Flaminino Bertoni. Masina era destul de avansata din punct de vedere tehnic, avand suspensie independenta si bara de torsiune pe fata, iar pe spate suspensie pe ax.
Motorizarile folosite erau de 1303 cc, 1529cc, 1628 cc, 1911 cc si 2867 cc. Acestea erau oferite in functie de modelul ales. Initial a fost oferit modelul sedan cu patru usi cu ampatament scurt denumit si 7A, la care era oferit motorul dee 1303 cc, mai tarziu, la sfarsitul anului 1934 au aparut modelel 7b si 7c care aveau ampatament mai lung si ecartament mai lat, la acestea erau oferite motorizarile de 1529 cc respectiv 1628 cc. Celelalte modele 11 CV respectiv 16 CV au primit motorizari mai performante fiind oferite motorizarile de 1911 cc, respectiv 2867 cc.
La completarea gamei a aparut si un model mai mic, coupe cu 2 usi, care avea scaune rabatabile, si inca o varianta putin mai lunga, pe care erau montate trei randuri de scaune
Toyota 2000 GT a aparut ca si urmare a cresterii numarului de masini sport in Europa. Japonezii au creat aceasta masina pentru a o putea exporta in Europa, si eventual pentur a cucerii aceasta piata.
Toyota 2000 GT a fost considerat ca a fi primul supercar Japonez, care de altfel a revolutionat modul in care erau priviti producatorii japonezi de masini.
Despre 2000 GT putem spune ca este o raritate, deoarece in timpul productiei care a durat doat trei ani, intre 1967 - 1970, au fost produse doar 337 de exemplare.
Masina avea un propulsor de 2.0 litri DOHC, cu 6 cilindri dispusi in linie, care era capabil sa produca 150 cp. Motorul era montat transversal in fata, acesta era conectat la o cutie de viteze manuala in 5 trepte, prin intermediul careia puterea motorului era transferata la rotile din spate, care propulsau masina pana la o viteza maxima de 217 km/h. Toyota 2000 GT a fost prima masina japoneza care sa aiba servo-frane ata pe fata cat si pe spate.
Despre gesignu-l lui 2000 GT am putea spune ca este putin influentat de Jaguar E-Type. 2000 GT avea faruri pentru faza lunga, care se ridiicau, iar pentru faza scurta farurile erau amplasate spre marginea botului masinii, aceste farurii sunt de fapt imprumutate de ftatele sau mai mare Toyota Sports 800, produs din 1965 pana in 1969.
2000 GT a devenit mai faimoasa in urma aparitiei in al cincilea film din seria James Bond, din 1967, 'Yopu Only Live Twice' si in cateva episoade a serialului 'Hawaii 5-0', produs intre anii 1968-1980.
O asemenea masina a adus proprietarului sau la o licitatie din 2007 suma de 325.000 de dolari.
Maybach SW 38 a fost introdus in 1936 si afost ultimul model dinaintea celui de-al doilea razboi mondial.
Masina era disponibila in trei variante de motorizare si anume de 3.5 litri (SW 35), 3.8 litri (SW 38), 4.2 litri (SW42) toate cu sase cilindi in linie. Motor de 3.8 litri era capabil sa produca 140 cp, motrul era conecta la cutie de viteze DSG cu 5 rapoarte, astfel masina putand sa ajunga pana la o viteza maxima de 180 km/h.
SW 38 era disponibil in doua variante de caroserie, ca de altfel toate masinile din acea perioada, Sedan si Cabriolet. Luxuriosul vehicul putea acomoda pana la 7 persoane, avand in plus doua scaune rabatabile.
Masina era relativ lunga, avnd lungimea totala de 5 metri, iar ampatamentul era de 3.4 metri. Greutratea masinii era de aproximativ 2550 kg.
In timpul productiei, care a durat 3 ani, din 1936 pana in 1939, au fost produse 520 de exemplare. Astazi se conoaste ca ar mai exista doar 152 din toata productia Maybach, din acest model, SW 38, nu se cunoaste o cifra exacta a celor existente, dar ce se cunoaste este faptul ca se pot obtine la licitatii pentru ele sume cu 6 zerouri in dolari.
In 1941 productia Maybach a incetat, totalizand 2.300 de autovehicule construite. In 2003 brandul a fost revitalizat de catre Daimler-Benz, acestia introducand doua noi limuzine de lux.
Un Maybach SW 38 valoreaza la momentul actual aproximatix 3.5 milioane de dolari.
In 1929 apare Rolls-Royce 20/25 HP, inlocuitorul lui Twenty. Aceasta a fost prima masina care sa aiba caroseria in stil 'fastback', apoi fiind urmata si de alte modele ale celorlalte companii concurente.
Acesta folosea sasiul de pe Tewnty, fara nicio modificare, dar in ceea ce priveste motorizarea, aceasta a fost marita de la 3.1 la 3.7, astfel oferind masiniiperformante mai bune.
Toate mdele 20/25 HP, aveau caroserie facuta la comanda. Aceste caroserii au fost create de nume legendare cum ar fii Vanden Plas, Freestone & Webb, Brewster, Gurney Nutting, Park Ward, Coachcraft si Thrupp & Maberly.
Productia a durat 7 ani, din 1929 pana in 1936, producandu-se aproximativ 4000 de bucati de sasiuri.
Robert Bamford si Lionel Martin au creat compania Aston Martin in 1913, avand un singur scop, cursele. Numele companiei este o imbinare intre Aston Clinton Hilblimb si Lionel Martin. Prima lor masina a fost construita pe sasiul unei Isotta-Faraschini, iar dupa Primul Razboi Mondial, acestia au construit masini 100% Aston Martin, care rapid au devenit faimoase pentur durabilitatea lor si pentru numerosele recorduri de viteza doborate.
In 1947 compania a fost cumparata de David Brown, acesta de asemenea cumparand si compania Lagonda. Cu ajutorul lui Brown ambele companii, in special Aston Martin, au supravietuit dealungul timpului.
David Brown este responsabil pentru felul cum arata la momentul actual Aston Martin, deoarece acesta a creat seria DB (iniatialele numelui si prenumelui sau).
Seria DB a luat nastere abia la 10 ani dupa achizitia de catre Brown. Designul acestora este cel mai reprezentatin al acelor timpuri. Masinile construite de el nu numai ca aratau foarte bine, ci si aveau o manevrabilitate si putere net superioara, fata de ceilalti competitori. Aceasta serie in timp a luat numele de 'supperleggera' (super usoara) daotirta modelului DB4, de la care a inceput standardul caroseriei din aluminiu pentru Aston Martin.
DB 6 a fost construit intre 1965 si 1970. Acesta a avut un numar relativ mic de exemplare, 1327 la numar. Aceasta cifra este datorata in principal faptului ca DB6 era construit manual, iar pentru constructia unuia era nevoie de 2900 ore de munca.
Sub capota lui DB6 era gasit un motor de 4.0 litri in 6 cilindi in linie, care genera 325 cp la 5750 rpm si un cuplu maxim de 400 Nm la 4500 rpm. Motorul era conectat la o cutie de viteze in 5 trepte. Masina era propulsata astfel pana la o viteza maxima de 241 km/h, iar timpul necesar sa ajunga de la 0 la 100 km/h era de 8.4 secunde. Puterea de franare era asigurata de cele patru frana pe disc. In ceea ce priveste confortul, masina avea suspensie individuala la fiecare roata.
Interiorul lui BD6 ca si al celoralte din seria DB, era sofisticat si imbracat in piele.
Printre detinatorii de DB6 s-au numarati cantareti faimosi ca Mike Jagger, din trupa Rolling Stones sau Paul McCartney, din trupa Beatles, dar si roialitatea, Prince Charles, a detinut un BB6 care era modificat pentru a functiona pe bioetanol.
oarte diferite fata de cele normale, in ceea ce priveste dimensiunile, performanta si finisajele, dar nu neaparat din punct de vedere al stilului. Oamenii in varsta din acea societate, erau foarte conservatori, astfel incat ei preferau ca masinile sa nu fie foarte diferite de trasurile trase de cai pe care le detineau. Masinile sport erau cu siguranta ocolite de acestia. Clasa de mijloc a sugerat producatorilor, ca masinile obijnuite sa arate in mare ca si cele ale oamenilor bogati, sobre si "demne".
Bogatii Americii au ales Packard, nu doar pentru faptul ca consrvau aspectul pe care acestia il doreau, ci si pentru buna functionare a masinii. Cei de la Packard s-au gandit ca daca motorul in 6 cilindri functioneaza perfect, un motor cu un numar dublu de cilindri, ar fi chiar mai bun. Astfel a fost adoptat numele de Packard Twin Six.
Twin Six a fost masina care a plasat compania Packard in clasa de lux pentru urmatoarele doua decenii. Doua serii erau oferite: 1-25 (9 modele) si 1-35 (13 modele). Coupe-ul cu doua usi costa 2.700 de dolari iar cel pentru 3 pasageri 3.700 de dolari.
Cea mai buna declaratie cu privire la modelul Twin Six a fost din partea Rolls Royce: "Timp de 20 de ani, masina Packard si-a primit reputatia de a avea in America, aceasi imagine pe care o are Rolls Royce in Anglia".
Packard Twin Six a fost produsa intre anii 1915-1923. In 1916 (anul prezentarii) au fost vandute 7.746 de exemplare, urmand ca in 1917 sa ajunga la o vanzare de 8.899 de unitati. Aceasta a fost o realizare majora, avand in vedere pretul ridicat la care erau vandute aceste masini de lux.
Motorul V12, cu cilindrii inclinati la 60 de grade, avea o capacitate cilindrica de 6948 cc si producea 88 CP. Pistoanele erau construite din aliaj al aluminiului foarte usor. Motorul, ambreiajul si cutia de viteze erau o singura unitate si a inlocuit design-ul anterior, cand cutia de viteze si ambreiajul erau montate separat, pe axul inferior. Packard a fost printre primele masini care au folosit acest sistem, care a ajutat la reducerea greutatii axului inferior, imbunatatirea manevrabilitatii, si a conferit mai multa siguranta si rigiditate.
Elvetianul Pic Pic este un exemplu foarte bun a ceea ce s-a intamplat cu multi ani in urma, cand entuziasmul de a avea o masina era foarte ridicat. Costul muncii manuale era foarte scazut, erau multi ingineri mecanici buni in fiecare tara care asteptau sa le fie data misiunea de a construi o masina, fiecare visand sa devina urmatorul Ford.
Pic Pic Tourer este o masina mareata, dar nu in ceea ce priveste aspectul estetic. Precizia elvetiana face ca aceasta masina, sa functioneze la fel de bine ca si atunci cand a fost noua. Parbrizele duble sub forma literei V erau foarte folosite atat pe barci cat si pe masini. Aripile au o forma mai mult decat normala, fara design-ul elegant si liniile care au intrat abia mai tarziu in folosinta. Ridicatura de pe capota este total nefolositoare, si nu a fost facut absolut nici un efort pentru a integra farurile, claxonul si emblema pe botul masinii.
Ca un monument al trecutului este splendida, dar in marea dezvoltare a automobilelor, se incadreaza intr-un standard imaginar "aproape, dar nu chiar". Chiar si asa, se poate considera o legenda.
lfa Romeo Giulietta a aparut in 1954, si a fost una dintre cele mai importante autovehicule ale companiei, deoarece a fost prima care a intrat in productie dupa Al Doilea Razboi Mondial.
Giulietta a fost oferita in mai multe stiluri de caroserie, acestea fiind Spider, Sprint, Ti si Veloce. Masinile erau construite cu motorul in fata si tractiunea pe spate. Majoritatea aveau cutie de viteze cu patru rapoarte si frane cu tambur atat pe fata cat si pe spate. Suspensia era independenta pe fata, iar pe spate suspensia era pe ax.
Primul Giulietta, a aparut in 1954, si era oferit in caroserie coupe, numindu-se Sprint, care era propulsata de un motor de 1290 cc care producea 65 cp, o cifra respectabila pentru acea vreme. Acesta a fost urmat de un sedan in 1955. Tot in 1955 apare si Giulietta Spider care era decapotabila, designul acesteia purtand semnatura lui Pininfarina.
Designul lui Alfa Romeo Giulietta Sprint Special este fructificarea colaborarii dintre Franco Scaglioni si Bertone. Aceasta avea un design deosebit, pentru acea vreme, deoarece avea o aerodinamica foarte buna. Motorul masini a fost modificat crescandu-i puterea maxima la 100 cp la 6000 rpm si cuplul maxim la 113 Nm la 4500 rpm, iar greutatea masinii era de 957 kg. Astfel masina era capabila sa ajunga pana la o viteza maxima de 200 km/h.
Alfa Romeo Giulietta Sprint Special a fost produs in 1,366 de exemplare intre 1960 si 1962.
Ferrari 375 a fost prezentat la Salonul Auto de la Paris in 1953. In timpul productiei, care a durat pana in mai 1954, au fost introduse doar 45 de exemplare Americane. Aceasta masina a fost destinata clientelei Ferrari, care avea posibilitati de a cumpara aceasta masina.
Gioacchino Colombo a devenit principalul designer de motoare de la Ferrari la sfarsitul anilor `40, avand o contributie majora la succesul Ferrari. Aurelio Lambredi a devenit asistentul sau in 1947. Acesta s-a convins ca un motor aspirat natural este solutia pentru un consum mai mic, dar si putere mai mare, in timp ce Colombo era de parere ca un motor mic turboalimentat, va aduce rezultate mai bune. Ferrari a testat ideea lui Lambredi si a ajuns la concluzia ca este de succes. Acesta a fost desemnat designer sef si Colombo s-a intors la Alfa Romeo. Motorele construite de Lambredi au fost folosite intr-o oarecare masura si in anii `50.
Puterea venea de la un motor V-12 de 4.5 litri, care producea 300 CP. La toate patru roti erau instalate frane cilindrice, iar cauciucurile Borrani accentuau exteriorul autovehiculului. Cu ajutorul cutiei manuale in patru trepte, masina putea atinge viteza de 240 km/h, si ajungea de la 0 la 100 km/h in mai putin de 7 secunde.
Majoritatea erau construite manual, nu erau produse in masa. Ferrari a contribuit cu motorul si sasiul, in timp ce designeri italieni au construit caroseria. Asta insemna ca specificatiile variau, la fel ca si puterea motorului, cuplu si capacitate cilindrica.
Designerul Pininfarina a fost rugat sa construiasca cateva caroserii pentru mai multe 375, cu diferite motorizari. Constructia acestuia era foarte familiara cu Ferrari 250 din Europa. Dimensiunile acestora erau asemanatoare, dar interiorul, aripile, barele de protectie si detaliile erau toate unice.
Numele 375 MM a fost ales dupa faimoasa cursa de 1600 de km, Mille Miglia. Productia limitata a fost intre 1953 si 1954, iar apoi masina a fost dotata cu un motor de 4522 cc, putin mai bun decat cel precedent de 4494 cc, versiunea de strada. Cutia de viteze manuala a fost bine sincronizata si adaptata la motor. Suspensia frontala era independenta, iar cea din spate cu resorturi semi-arcuite. Toate aceste caracteristici au transformat Ferrari 375 MM intr-o masina perfecta pentru cursele de viteza si de strada. Un total de 26 Ferrari 375 MM au caroseria construita de catre Pininfarina, in versiuni ca spyder sau berlinetta. Un exemplar a primit atentie, fiind creata o caroserie de constructorul Ghia.
In 1954, un Ferrari 375 a fost prezent la cursa de 24 ore de la LeMans, unde, fiind propulsata de un motor de 4.9 litri, a iesit pe locul 1.
Productia modelului pentru Europa a durat pana in 1955, tot in serie limitata, fiind garantata exclusivitatea si in zilele noastre. Aceste creati unice, propulsate de motoarele create de Lampredi, si-au pus amprenta in timp, accetuand inspiratia lui Enzo Ferrari si ingeniozitatea constructorilor italieni.
Exista masini, care sunt atat de rare, incat doar cei mai pasionati de automobile au auzit de existenta lor. Un bun exemplu este si Fiat 8V, numit si Otto Vu.
Fiat 8V, a fost o masina noua si inovativa, prezentata pentru prima oara la Geneva Motor Show in 1952. O mare parte din totalul de 114 create, erau montate pe o caroserie numita Carozzeria Speciale FIAT. Prima generatie poate fi identificata datorita celor doua faruri pozitionate pe grilajul frontal. Greutatea era foarte mica, datorita panourilor de otel folosite in constructia masinii. Design-ul nu era pe gustul tuturor, dar era foarte bine proportionat, iar grilajul frontal a facut o impresie remarcabila.
Fiat V8, a fost creata de Dante Giacosa si stilistul Fabio Lucio Rapi. Era propulsata de un motor in 8 cilindrii in V, care era folosit initial pentru un sedan de lux, succesor al modelului Ardita. Cu toate ca doreau sa foloseasca numele V8 pentru denumirea masinii, acesta nu a fost ales deoarece stiau ca acest nume era deja inregistrat de Ford Motor Company. Astfel a fost ales numele 8V, care indica configuratia motorului.
Doar 34 de masini au folosit caroseria originala Carozzeria Speciale FIAT. Cel de-al doilea furnizor de caroserii pentru 8V a fost Carozzeria Zagato. Zagato a cumparat 32 de sasiuri pentru 8V, din care patru aveau portiuni preinstalate din caroseria originala. Acestea au fost modificate prin adaugarea unui plafon de aluminiu, si geamuri modificate pentru a se potrivi cu caroseria face-lift. Masinile care au folosit aceasta caroserie au fost denumite 8V "Elaborata Zagato".
Ghia si Vignale au construit de asemenea caroserii pentru sasiul Fiat 8V. Unul dintre aceste design-uri este Berlinatta Savonuzzi, un coupe, care a fost influent intre design-urile moderne. Exista de asemenea un numar mic de caroserii 8V Spider, masina sport cabrio.
Zagato a contruit o noua caroserie pentru sasiul masinii Fiat 8V, cu o restructurare completa, in intregime din aluminiu. Aceste masini au fost folosite des in curse ca Targa Florio si Mille Miglia.
Alta caroserie a fost cea Vignale, care arata mai degraba a masina de "show", dar era de fapt masina de curse, care a intrat in cursa Mille Miglia din Italia. Datorita design-ului cat de cat nervos, al formelor sale si bineinteles culoarea aplicata, o combinatie de negru si rosu, a devenit cunoscuta si sub numele "Demon Rouge" (Demonul Rosu).
Spatele acestei masini are cateva elemente ale stilului originale, cum ar fi, luneta panoramica, prelungirea plafonului sculptata sub forma de parasolar, precum si spatele sub forma cozii de randunica. Acest design al partii din spate a fost adoptat de americani abia in 1955, dupa 3 ani de la introducerea masinii, iar europenii mult mai tarziu. Chiar daca nu este cea mai frumoasa masina, design-ul aerodinamic si-a pus cu siguranta amprenta in 1952, fiind total diferita de celelalte masini.
Mai tarziu caroseria originala FIAT a fost remodelata. Astfel, ambele perechi de faruri au fost plasate lateral, pe aripile din fata, grila devenind mai putin ostentativa. Masina si-a pastrat stilul remarcabil si original, dar acuma parea mai armonioasa. Acest model a devenit a doua serie Fiat 8V.
Motoarele V8 care propulsau aceste Fiat-uri, nu erau tipice americane, erau compacte si cu capacitate cilindrica mica, fiid capabile sa isis faca treaba si la turatii mari. Motorul cu 8 cilindri in V la 70 de grade, avea capacitatea cilindrica de 1996 cc. Puterea era de 105 CP, destul pentru a propulsa cele 996 kg pana la o viteza maxima de 190 km/h. Cuplul era limitat la 149 Nm la 3600 rpm. Existau de asemenea versiuni tunate ale acestui model, cu arbori cu came speciali si o rata a compresiei mai mare.
Fiat 8V a fost produs doar timp de doi ani, suficient pentru a fi omologata in clasa GT. A reusit sa faca ce si-a propus: sa castige curse si sa atraga atentia, dar cu timpul a fost uitata, deoarece nu a mai aparut in curse. Doar un grup restrans de oameni detin o astfel de masina, majoritatea fiind tinute in cele mai bune conditii si au platit o mica avere pentru a le avea. Acest model isi merita un loc in istoria masinilor, alaturi de Ferrari, Lamborghini si altele.
Dupa ce au construit avioane si au deschis o companie de aviatie de succes, fratii Farman au intrat in afacerea cu masini ca si constructori in 1919. Administrau de asemenea unul dintre cele mai mari ateliere din Paris.
Primul Farman a fost numit A6 si se baza pe lux la fel de mult ca si pe standardele inalte care le foloseau la constructia de aeronave. Asta inseamna ca finisajul era foarte atent facut si includea materiale de calitate ca si aluminiul.
A fost prezentat prima data la salonul auto de la Paris in 1919. Era propulsat de un motor complex in 6 cilindri de 6 litri, fiecare cilindru fiind introdus intr-un recipient cu apa. Mai tarziu blocurile de cilindri de aluminiu au fost folosite pe modelul Super Sport. Puterea motorului era de 100 CP si venea de la doua carburatoare Zenith. Motorul era conectat la o cutie de viteze in 4 trepte. Frana, pe toate cele 4 roti, era un lucru neobisnuit la acea vreme, cu toate acestea, ea era oferita in versiune standard. Existau doua versiuni de Farman, una roadster si una coupe, ambele in varianta lux si sporty fashion.
La o masina de acest prestigiu si calibru, este de inteles ca, compania Farman a gasit doar cativa potentiali clienti. Sloganul lor era 'A car rolls, a Farman glides', o metoda interesanta de promovare si de a isi anunta intentia de a rivaliza cu celelalte companii automotive.
Cu trecerea anilor, se faceau imbunatatiri continue tuturor aspectelor masinii. Mai multe parti ale motorului erau construite din aluminiu, reducand greutatea totala a autovehiculului. O alta imbunatatire a fost servo-frana pe fiecare roata. Masinile cu aceste imbunatatiri au fost numite A6 B. Sasiul a fost redesenat si a primit o noua suspensie frontala. Masina a fost redenumita ca si noul Farman 1 sau NF1. Aceasta a fost urmata cativa ani mai tarziu de NF2 cu motor de 7.5 litri.
In zilele noastre mai exista doar patru exemplare de Farman, fabricandu-se in total 120 de unitati. Doua dintre ele , Farman A6 A si NF1 se afla la Schulmpf Collection in Mullhouse, Franta. Modelul A6 B Super sport este singurul care se afla intr-o colectie privata.
Pare a fi un veritabil Hot Rod american, dar daca ne uitam mai bine pe grila radiatorului vom observa simbolul lui Marte sau al barbatului. Da! Este un veritabil Volvo Rod.
La baza acestui Hot Rod suedez sta prima masina construita de Assar Gabrielsson si Gustav Larson, fondatorii companiei Volvo, impreuna cu mestesugarii lor.
Primul lor model s-a numit Volvo OV 4, acronim pentru 'Oppen Vagn 4 cylindrar' (Masina cabrio cu motor in 4 cilindri), dar adesea este numita si 'Jakob', deoarece unul dintre prototipuri a fost terminat pe 25 iulie, ziua de nume Iacob. Din cele 10 prototipuri doar unul se gaseste in muzeul Volvo de la Gothenburg, Suedia.
Data oficiala de introducere a acestui model a fost 14 aprilie, 1927, cu o zi mai tarziu decat era planificat, deoarece cand inginerul Eric Carlberg a incercat sa scoata masina din fabrica, a bagat in prima viteza, dar masina nu a mers inainte ci inapoi, motivul a fost o eroare in montarea diferentialului masinii.
OV 4 nu a avut un succes prea mare in Suedia, de aceea au creat o versiune sedan, denumita PV 4.
Date tehnice OV 4:
Motor: 1940 cc, 4 cilindri in linie
Putere: 28 cp
Cuplu maxim: 100 Nm
Cutie de viteze: 3+1
Viteza maxima: 90 km/h
Greutate: 1170 kg
Hot Rod Jakob nu are montat sub capota un masiv V8 ci un motor Volvo T5, cu 5 cilindri in linie, turboalimentat care produce 280 cp si un cuplu maxim de 370 Nm.
De designul lui Hot Rod Jakob s-a ocupat compania lui Leif Tufvesson, Caresto, care are sediul in sudul Suediei. Leif Tufvesson a mai creat pentru Volvo deasemenea la inca doua Hot Rod-uri: Caresto T6 Roadster, Caresto V8 Speedster.
Dupa ce au importat masini franceze in italia timp de cativa ani, Cesare Isotta si Vicenzo Fraschini au infiintat Isotta Fraschini in 1902. Compania s-a dezvoltat rapid si patru ani mai tarziu a devenit al doilea cel mai mare producator de masini din Italia.
In 1908 o masina marca Isotta Fraschini a castigat cursa Targa Florio. De-a lungul anilor motorul in patru cilindri a fost imbunatatit si in 1912 a aparut motorul cu 8 cilindri in linie. Productia acestui Tipo 8 a inceput in 1919, primul motor in 8 cilindri care a intrat in productie. Aceasta diferenta dintre anul prezentarii si anul intrarii in productie a fost cauzata de Primul razboi mondial in care Isotta Fraschini si-a concentrat productia pe motoare de avioane.
Motorul de 5.9 litri cu 8 cilindri in linie producea 100 cp, facea ca masina Tipo 8 sa fie una dintre cele mai puternice masini de pe piata.
Avand o caroserie gratioasa si atent stilizata, masinile Isotta Fraschini erau foarte populare intre bogatii lumii. In SUA, era a doua cea mai populara masina straina dupa Rolls Royce. In 1924 o versiune putin imbunatatita a fost introdusa sub numele de Tipo 8A, care avea doar un motor mai mare si mai puternic. Noul motor de 7.3 litri producea intre 110-120 CP. Au fost facute mici imbunatatiri si la sasiu si suspensii.
Modelul standard avea lungimea ampatamentului de 368 cm, in timp ce modelele sport S si SS avea doar 340 cm. Aceste versiuni cu ampatament scurt au fost combinate cu motoare cu compresie ridicata. Cele trei trepte ale cutiei de viteze erau suficiente pentru a accelera pana la o viteza maxima de 144 km/h, garantata de producator.
Tot acest rafinament italian nu era ieftin, o astfel de masina costand 20.000 de dolari, chiar mai mult decat un Duesenberg. Avand o caroserie exceptionala si foarte rara Fleetwood, modelul din poze, este acelasi pe care un italian pe nume Valentino a comandat-o, dar nu a apucat sa se bucure de ea deoarece a murit inainte ca aceasta sa fie terminata.
Maserati A6GCS Coupe, stilizat de Pininfarina, este cel mai frumos Maserati. La acesta a contribuit si "pedigriul" pe care la obtinut in cursele F2 castigate.
Sub caroseria incredibil de frumoasa, se afla un sasiu special creat pentru curse, pe care sta un furios motor de 2.0 litri cu 6 cilindri in linie ce dezvolta 170 de cai putere la 7300 rpm. Acest motor a fost creat, initial, pentru fi folosit in cursele de Formula 2.
Datorita unui contract cu Ferrari, acest coupe nu a putut fi vandut direct sub brandul Maserati, si, un dealer din Roma, Giuglielmo Dei, a cumparat sase Maserati A6GCS, necarosate. Acesta a semnat un contract cu Pininfarina pentru a carosa doar patru dintre ele, doua cu caroserie coupe si doua cu caroserie cabriolet.
In 1952 doua dintre aceste bijuterii au aparut la 2 show-uri auto importante. Una a aparut la Torino Motor Show, iar cealalta la 'Rome Concorso Internazionale d'Eleganza', unde a castigat premiul intai.
In 1955 masina cu numarul de sasiu 2059 a fost vanduta Contelui Alberto Magi Diligenti din Florenta. Apoi a fost descoperita de catre Stan Novak in SUA, care a vandut-o la o licitatie organizata de Brooks Auction pentru suma de 3.2 milioane de dolari. Fericitul castigator al licitatiei a prezentat masina, care era intr-o stare de invidiat, luand in considerare faptul ca nu a avut nevoie de restaurare, la 'Pebble Beach Concorso Internazionale d'Eleganza' in 1999 si 2000.
Date Tehnice Maserati A6GCS Coupe Pininfarina:
Motor: 2.0 litri DOHC cu 6 cilindrii in linie montat frontal
Putere maxima: 170 CP (128 kW) la 7300 rpm
Cutia de viteze: manuala cu 4 viteze
Tractiune: spate
Greutate: 900 kg
Viteza maxima: 190 km/h
Volvo, s-a jucat putin cu ideea unei masini sport cu putin inainte de a trece serios la productia de serie a acestui coupe. O serie mica de masini proiectate de Dutch Darrin numita 1900 Roadster a convins compania suedeza ca exista o piata de desfacere care nu folosea masinile in exclusivitate pentru transport. Forma modelului P 1800 a fost inspirata dintr-o serie de modele 'Super Sonic' carosate de Ghia, desi forma finala a lui P 1800 a fost desenata in Suedia. Caroseria a fost produsa initial in Anglia de Jensen Motors, dar calitatea nu se ridica la standardele cerute de Volvo, iar din moment ce aceasta era cea mai scumpa masina Volvo disponibila, strica reputatia dobandita de Volvo pana in acel moment. Astfel, in 1963, productia s-a mutat in totalitate in Suedia iar pentru ca schimbarea sa fie cunoscuta intregii lumi, noul model si-a schimbat denumirea in Volvo P 1800 S (de la Suedia).
vezi toti membrii
Tu ce masina ai? Vrei sa apara si masina ta pe 1tuning.ro? 